Final după agendă

Unele lucruri nu le putem avea și ne împăcăm cu gîndul. Unele reușite nu ne stau în puteri și vom face alte lucruri la care avem mai multă pricepere. Unii oameni nu vor mai fi în viața noastră și poate așa e mai bine. Unele lupte nu vor fi cîștigate, dar va veni bătălia…

De cîte ori ați început un lucru știind exact cînd va veni finalul?

E straniu că, deși sunt învățați să lupte pînă la sfîrșit pentru a obține ceea ce își doresc, oamenii încă se mai avîntă în bătălii piredute din start, și le pierd intenționat.

De obicei toți vor scrie în agendele lor lucruri care vor trebui realizate într-un anumit moment, începute, planuri, dorințe, necesități. Cîți însă vor avea suficientă inteligență și putere să planifice o pierdere/un sfîrșit? Puțini … or … ?

Oricît de mult nu am nega, încă ne mai avîntăm să construim palate din nisip în viața noastră matură. O fi asta pentru că încă mai suntem copii în suflet și încă mai credem în supranaturalul care salvează deseori situația, ori asta vine din mai mult interes pentru procesul ziditului știind că oricum vine valul să-l dărîme, palatul?

E mai ușor să treci peste o pierdere fiind conștienți din start despre final?

***************************************************************************************

[EN]

We cannot have all the things we want and sooner or later we get used to this. We are not able to obtain all the success we want and we will do other things for which we are more skillful. Some people will step out from our lives and maybe it’s better like that. Some battles are not won, but the war will take place …

How many times have you started something knowing exactly when the end comes?

It is strange that although people are taught to fight to the end to get what they want, they still start battles they know they’ll lose, and they lose on purpose.

Usually everybody will write in their diaries things that will be done at a certain point in time, beginnings, plans, desires, needs. But how many will be sufficiently intelligent and powerful to plan a loss / an end? Few … or … ?

No matter how much we deny it, we still are enthusiastic to build sand palaces  in our adult lives. Could that be because we are still children in our hearts and still believe in the supernatural forces which often save the situation, or it happens because we are more interested in the building process itself, knowing that the wave will come anyway to demolish the palace?

It’s easier to get over a loss being aware from the very beginning about the end?

Advertisements
This entry was posted in Poezie and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s